Captivi in cel mai constient mod...

Intr'adevar prinsi intr-un adevarat haos... si ce l mai trist este ca suntem perfect constienti de el... pentru ca mintea... Mintea nu poate sta linistita. Are nevoie continua de a gândi, de a se îngrijora. Mintea functioneaza ca o bicicleta; daca continui sa pedalezi, continua sa mearga. Din momentul în care te-ai oprit din pedalat, vei cadea. Mintea este un vehicul cu doua roti ca o bicicleta, si gândirea ta este un pedalat constant.Chiar daca uneori esti un pic tacut, imediat începi sa te îngrijorezi "de ce sunt tacut?" Orice ai face va crea îngrijorare, gândire, pentru ca mintea poate exista într-un singur mod - în alergare. Alergând dupa ceva, sau fugind de ceva, dar întotdeauna alergând. în alergare este mintea. Din momentul în care te opresti, mintea dispare.Acum chiar, te identifici cu mintea. Gândesti ca tu esti ea. De aici vine frica. Daca te identifici cu mintea, natural ca, daca mintea se opreste, esti terminat, nu mai existi. si nu cunosti nimic dincolo de minte.Realitatea este ca tu nu esti mintea. Tu esti ceva dincolo de minte. Deci este absolut necesar ca mintea sa se opreasca, pentru ca pentru prima oara tu sa poti sti ca tu nu esti mintea... fiindca tu esti înca acolo. Mintea s-a dus, tu esti înca acolo - si cu o mult mai mare bucurie, mai mare glorie, mai mare lumina, mai mare constientizare si mai mare fiinta. Mintea se prefacea... si tu ai cazut în capcana.Ceea ce trebuie sa întelegi este procesul identificarii - cum poate cineva ajunge sa se identifice cu ceva care nu este el...

Istorie?

Nu inteleg ce rost mai are sa traiesc in istorie, sa am idealurile epocii, sa ma preocupe gandul culturii sau problemele sociale. Sunt plictisit de cultura si de istorie... mi-e aproape imposibil sa mai particip la framantarile lumii istorice, la idealuri si aspiratii temporale. Istoria este ceva ce trebuie depasit... Si nu poti depasi istoria decat atunci cand trecutul, prezentul si viitorul nu mai au pentru tine nici o importanta, cand ti-e indiferent cand si unde traiesti. Cu ce sunt mai avantajat daca traiesc astazi, decat daca as fi trait in Egiptul de acum patru mii de ani? Suntem asa imbecili atunci cand deplangem soarta unora care au trait in epoci care nu ne convin noua, care n-au cunoscut crestinismul sau descoperirile si inventiile stiintei moderne. Daca timpul n-ar fi ireversibil, n-as regreta deloc sa traiesc in orice epoca a istoriei, fiindca nici una nu e mai buna decat cealalta. Neexistand o ierarhie a atitudinilor si conceptiilor de viata, toti au dreptate si nici unul. Epocile istorice reprezinta forme inchise de viata care traiesc cu convingerea in valabilitatea lor definitiva, pentru ca dinamismul si dialectica vietii istorice sa ajunga la alte forme insuficiente si limitate si ele ca tot ce traieste sub soare.